marți, 24 decembrie 2013

Sarbatori fericite, cum altfel?!

Uite ca am incheiat cu bine si giveawayul si a avut un succes mai mai decat imi imaginam! Castigatorul a fost desemnat, premiul e impachetat si asteapta sa fie trimis si sper ca beneficiara sa se bucure de el! Sunt destul de multumita de cum a iesit si probabil nu va fi ultimul concurs de genul asta pe care il organizez. Dar data viitoare voi si eu mai organizata, timp sa am. :)
Ce pot sa zic, ma bucur ca sa vad ca oamenilor inca le place ce fac, chiar daca anul asta (cel putin din iunie incoace) am cam lasat-o pe tanjeala. Nu ca n-as mai fi avut chef sau idei, dar o sarcina mai dificila mi-a cam dat batai de cap. Dar e un sacrificiu minor in comparatie cu  ce bucurii ne-a adus pana acum si cele ce vor urma odata cu naterea mostenitoarei. :) A fost ceva suprinzator, din toate punctele de vedere. Dar e ceva ce iti aduce impliniri mult peste asteptari... Si ce-i mai frumos(si mai greu) abia urmeaza!
Probabil anul 2014 va incepe pentru Margele Etc cu o pauza de cateva luni, dar sper sa revin si sa gasesc loc si pentru pasiunea mea in noua noastra viata. Om trai si om vedea... Pana atunci urmeaza primul nostru Craciun in casa noastra, in formula aproape completa de 2,5 + motan.
Ce sa mai, un an plin de suprize si schimbari, mai multe decat ma asteptam, dar si mai frumoase! Sper ca si voi sa puteti spune acelasi lucru cand va uitati in urma si sa nu regretati nimic din ce vi s-a intamplat.


In orice caz, va doresc un Craciun foarte fericit si un An Nou extraordinar de bun!

Sa ne-auzim cu bine

miercuri, 11 decembrie 2013

Cadou de Craciun!

Daca tot am primit anul acesta cel mai frumos cadou EVER! (ca e cu mult inainte de Craciun, nu conteaza), m-am gandit sa fac sa eu un gest frumos si sa-mi rasplatesc "fanii" cu un cadouas de Craciun! Asa ca, daca mergeti pe pagina de Facebook a Margelelor Etcetera, va puteti inscrie pana pe 17 Decembrie 2013 la un giveaway de Craciun! Ca sa va inscrieti trebuie doar sa dati (sau sa fi dat deja) LIKE paginii de facebook Margele Etcetera si apoi inca un LIKE si SHARE PUBLIC imaginii cu oferta. AICI aveti linkul direct catre fotografia din concurs (cea care trebuie share-uita).
A, si nu v-am zis ce puteti castiga. Nici mai mult nici mai putin decat colierul din imaginea de mai jos:


Mie una mi-a palcut tare mult cum mi-a iesit si sper sa va placa si voua suficient de mult cat sa va inscrieti!

vineri, 25 octombrie 2013

:(

Se pare ca mult asteptata mea revenire mai asteapta inca... Sper ca pauza asta lunga sa nu fie permanenta, dar... Toate la timpul lor si din pacate nu poti face mereu doar ce-ti place.
Dar poti macar incerca...
Numai bine si spor la ce va place!

marți, 1 octombrie 2013

Greu-greut

După o pauză aşa de lungă şi ceva problemuţe, e greut să "mă urc iarăşi în şa"... Atât fizic, cât şi mental. Din păcate nu mai pot sta ore întregi aplecată asupra lucrului şi culmea! chestia asta îmi lipseşte. Deşi cu consecinţe (a se citi dureri de spate şi găuri în degete), îmi lipseşte concentrarea la fiecare mărgică în parte, nerăbdarea de a vedea lucrul terminat şi fericirea de a crea. Până la urmă puţin câte puţin reiau lucrul, dar din păcate la un pas mult mai încet decât până acum. Şi ideile mă ocolesc când nu se adună, astfel încât am fie un amalgam de idei clare, jumătăţi şi unele pierdute, fie o lipsă completă de inspiraţie... Fără exerciţiu în ultimele luni, încrederea în forţa mea creativă deja începe să scadă (păcat, că abia începuse să mai crească...) şi cumva şi asta ucide pornirea.
Aşa că nu-mi rămâne decât să mă dau mare cu câteva din creaţiile mai vechi, disponibile sau nu. Momentan magazinul Breslo este închis, dar voi relua şi acolo activitatea în următoarele săptămâni. Până una alta, pe Facebook  le găsiţi pe toate şi voi face şi un album cu ce mai am disponibil.
Piesa de mai jos ar fi meritat o postare dedicată, planificată acum vreo 3 luni (?!), dar ne mulţumim cu ce-avem deocamdată. E făcută tot pentru un concurs Breslo, cu zodii şi chestii. Tema: zodia Peşti. Aparţinător: soţul din dotare. Deci colierul este o lucrare dedicată lui, cu multe semnificaţii, o grămadă de mărgele şi de ore de lucru.


 Am încercat, în limita puterilor mele, să redau complexitatea interioară a nativilor Pesti. Cum le arătă şi semnul, sunt o zodie duală şi de multe ori contradictorie. Peştii cum îi ştiu eu sunt puternici, dar sensibili, încăpăţânaţi, determinaţi, neiertători şi îngăduitori în acelaşi timp, timizi, dar siguri pe ei, dar mai presus de toate visători şi devotaţi. Iubesc până la capăt şi dau totul, iar îndrăzneala cu care visează şi încrederea în visele lor e contagioasă până şi pentru cel mai pesimist realist.:) Sunt firi câteodată fragile şi uneori au nevoie de protecţie, dar de cele mai multe ori ajung să o ofere, împreună cu ce mai găsesc ei prin casa sufletelor lor.


Cum spuneam mai sus, am încercat să transpun acest amalgam de calităţi (şi mici defecte) într-un "peisaj" marin, cu alge şi corali împletite în dansul lor acvatic. Colierul este cusut pe piele întoarsă naturală de culoare albastru cu mărgele de nisip Toho în culori marine (albastru şi verde caracteristice zodiei), cu bucăţele de coral chips, perle de cultură ivoire, coral roşu, lapis lazuli, opalit, chrisocolla, sticlă Cehia. Partea inferioară a colierului e cusută pe acelaşi tip de piele, cu un minunat cabochon din coral fosilizat înconjurat de frunzuliţe de sticlă şi perle de cultură. Colierul are spatele din piele întoarsă naturală gri şi se închide cu o încuietoare toggle în formă de frunză.
Culorile din fotografii sunt destul de aproape de realitate, dar evident că totul arată mai bine pe viu! Cel puţin în cazul celor prezentate de mine...


Pe lângă textul plin de sentimentalisme de mai devreme, sunt tare mândră de colierul ăsta: e prima mea lucrare semi-gigant, pe care am gândit-o de la început până la sfârşit. Ideea iniţială era într-adevăr gigant, dar  am mai redus pentru ca recunosc că mi-ar plăcea să-l şi poarte cineva la un moment dat. Eu n-am avut ocazia până acum...

Colierul este disponibil în continuare, preţul este de 285 de lei. Pentru alte detalii, mă puteţi contacta la margele_etc@yahoo.com sau pe Facebook .

Ne citim când ne citim! Vă doresc multă căldurică, în calorifere şi în suflet!

joi, 19 septembrie 2013

3 Luni si ceva...

Mai exact 3 luni şi o săptămână. Atât a trecut de când am lăsat blog-ul în "paragină". Nu e prima dată când mi se întâmplă, dar asta nu înseamnă că e ok sau că ar trebui să-mi fac un obicei din asta. A fost doar una dintre cele mai agitate şi pline de schimbări perioade de până acum şi încă nu s-a terminat. Ne-am mutat în casă nouă şi a fost chiar puţin mai greu decât îmi imaginasem eu, dar a trecut şi încetul cu încetul ne instalăm în noul nostru cuib.
Când am luat apartamentul, visam la propriul meu spaţiu, un birou unde să-mi înşir într-un mare sfârşit mărgelele şi... restul. Un loc al meu şi doar al meu, un haos organizat de mine, care să mă ajute să-mi dezvolt pasiunea pentru mărgelit, că mai am multe şi vreau să mai învăţ multe multe multe. Dar din păcate asta rămâne de realizat într-un viitor, îmi place mie să cred că apropiat. Om vedea. Ideea e că viaţa are alte planuri pentru mine momentan şi nu pot să zic că mă supăr deloc...
A fost o vară plină, cu puţină relaxare (un concediu de o săptămână ce era să se sfârşească în dezastru), multă muncă, multe griji, dar şi ceva realizări şi surprize! Din păcate mărgelitul nu a avut nimic de-a face cu nimic din ce-am zis mai sus şi n-am cu ce mă lăuda pentru ultimele 3 luni. Aş vrea să spun că o să fac o revenire în forţă, dar din păcate momentan funcţionez la 60% din capacitate şi presimt că asta va mai dura o perioadă, aşa că sper ca măcar din când în când să mai aduc ceva noutăţi. Noroc că am multe lucrări mai mici încă ne-postate pe blog şi o să încerc zilele/săptămânile astea să mai prezint câteva din ele. Dar cam toate sunt disponibile pe pagina de Facebook.
Sper că aţi avut o vară mai relaxantă ca a mea şi că toamna v-a găsit bronzate şi pregătite pentru un nou şi probabil lung sezon de frig şi ploaie. Iei!

Ne citim curând! Sper...

miercuri, 12 iunie 2013

Provocarea breslo.ro

Despre platforma Breslo (www.breslo.ro) am mai vorbit cu diverse ocazii aici, aici sau aici şi de fapt în aproape toate postările din ultima vreme, mai ales că deja câteva creaţii de care sunt foarte mândră au luat naştere în urma provocărilor lansate de breslaşi (sub forma concursurilor de pe forum). Adevărul e că nu am descoperit Breslo anul trecut, ci acum vreo 4 ani când am făcut cunoștință cu lumea handmade-ului românesc, pe atunci ceva mai greu de găsit ca acum. Bineînţeles că după ce m-am apucat de făcut primele mărgeluţe am zis să-mi fac şi eu magazin pe Breslo şi să-mi expun capodoperele... Aşa că m-am pus pe treabă şi cum prima lună era gratuit (şi încă este), mi-am deschis un magazinas, abandonat după respectiva lună, intimidată fiind de lucrurile minunate şi artizanii mega-talentati pe care i-am găsit acolo. Magazinul a rămas abandonat aproape 2 ani, până mi-am mai găsit și eu calea şi am considerat că aș putea fi considerată o artizană, că de artist încă nu poate fi vorba. Bine, să nu credeţi că m-a dat cineva afară sau m-a descurajat, ci eu singură am hotarât ca locul meu încă nu era acolo...
Între timp (că deşi renunţasem la magazin, n-am renunţat la Breslo) mi-am dat seama că lucrurile stau altfel şi de fapt e loc pentru toţi sub soare şi noii-veniţi sunt chiar încurajaţi şi sprijiniţi de breslaşii mai vechi. Mai important, când am revenit am avut plăcerea să cunosc și Comunitatea Breslo, unde am fost bine primită (deşi nu mă descurc aşa bine în interacţiunea online) şi am avut ocazia să cunosc (chiar dacă doar virtual) o mulţime de oameni talentaţi, inimoşi şi prietenoşi. Care m-au susţinut, lăudat, premiat şi iarăşi susţinut şi datorită cărora am căpătat un şi mai mare respect şi drag pentru artizanii români. Oamenii de prin toată ţara, cu educaţii şi ocupaţii diferite, oameni tineri indeferent de vârsta lor (când vorbeşti cu ei e greu de crezut că e vreunul trecut de 30 de ani, dar mai afli întâmplător de vreo pensie ceva...) pe care îi uneşte pasiunea pentru ceea ce fac (şi aici diversitatea e uimitoare).
Aşa că ce vreau să spun cu "Provocarea breslo.ro"?! Că şi datorită lucrurilor minunate făcute de alţii şi încurajărilor primite de la cei de care vă ziceam mai sus m-am ambiţionat să pot, să cresc, să fiu mai mult. Şi deşi probabil nu voi fi atât de bună ca unii breslaşi, măcar am descoperit că şi eu sunt creativă în felul meu şi că toată lumea poate. Nu există "nu pot", mulţi zic că ei nu sunt aşa, că n-ar putea niciodată... Măcar poţi să încerci, e foarte posibil sa te surprinzi!
Şi ca să vedeţi despre ce vorbesc, mai jos aveţi doar câteva dintre creaţiile artiştilor mei preferaţi:

Gentuţa mea proprie şi personalizată după preferinţele mele, făcută de Peticel (http://www.breslo.ro/Shop/peticel), fată cu mult talent şi multe pisici (cum îmi place mie)! 


Un colier ales la întâmplare de la BohemianSin (http://www.breslo.ro/Shop/BohemianSin), my personal guru în materie de creativitate nebună şi folosire a culorilor. I mean, seriously?! How do you do it?!


Dacă stilul ţi-e diafan şi cauţi ceva delicat, ce zici de flori în răşină? Cum e colierul de mai sus de la nairafee (http://www.breslo.ro/Shop/nairafee), iarăşi ales la întâmplare, că la ce e în magazinul ăla nu ştiu cum se poate cineva hotărî...

Şi ceva mai cu mărgele:


O combinaţie perfectă de talent, răbdare şi îndemânare de la Elentamente (http://www.breslo.ro/Shop/Elentamente). Şi pentru mine personal un model în ceea ce priveşte lucrul cu mărgelele.

Lista asta ar putea continua la infinit, dar cel mai bine e să faceţi o vizită şi să vedeţi cu ochii voştri ce pot face românii cu mâinile lor dibace, toate la un loc pe breslo.ro. E perfect dacă vrei o bijuterie şi chiar o rochiţă deosebită pentru ocazii deosebite, ceva altfel pentru casă sau oportunităţi nelimitate pentru cadouri grozave. Și mai puteți găsi mult talent, dăruire sau inspirație, după cum vă e nevoia...
Eu nu pot decât să sper în continuare că încetul cu încetul şi publicul larg va învăţa ce înseamnă cu adevărat artizanatul şi va aprecia atât creaţiile handmade cât şi pe creatorii lor la justa lor valoare. Şi nu mă refer la mine, că după cum vedeţi doar din exemplele de mai sus, mai am multe de învăţat şi eu. 

Aşa că spor la vizionări şi, de ce nu!?, la cumpărături!

luni, 27 mai 2013

Despre nimic

Întotdeauna am admirat oamenii care pot să vorbească foarte mult fără să spună practic nimic. Cred că şi asta e un talent, deşi nimeni nu recunoaşte. Adică să poţi vorbi o oră aproape neîntrerupt şi fără să transmiţi vreun mesaj sau să comunici ceva (!?) necesită multă inventivitate zic eu. Că nu e ca şi cum cui albastru motan poţi să zici orice îţi trece prin minte. Nu. Trebuie să fii coerent, să îţi poţi ţine audienţa captivată până la sfârşit că poate poate se prind unde vrei să mergi cu asta. Cam aşa mi se pare şi mie că scriu în ultima vreme pe blog, cu mult mai puţin talent decât ar fi nevoie, dar noroc că măcar scriu rar şi relativ scurt. Adică aş scrie eu despre multe şi, ca oricui, îmi place la nebunie să vorbesc despre mine, încă nu am curaj să-mi expun chiar aşa de tot sufletul şi puţina mea minte în faţa mării de necunoscuţi din spatele monitoarelor. Cu atât mai puţin cunoscuţilor care din complezenţă mă citesc (mulţumesc, apropo!). Adevărul e că nu e uşor să te expui în niciun fel, în mare parte din cauza fricii. E ca atunci când te duci la mare şi ţi-e ruşine să te dezbraci pe plajă că ţi se pare că toţi se uită la tine. Ţi-e teamă că nu o să le placă, că o să zică cineva "mamă, ce naşpa eşti!" sau mai rău. Că din păcate ăsta ne e felul şi puţini oameni nu deschid gura decât ca să zică ceva de bine (eu inclusiv). Ne place să criticăm şi să aruncăm cu pietre şi să ne credem puţin mai buni, mai deştepţi, mai talentaţi ca alţii. Adevărul e că încă mai avem loc cu toţii pe Pământul ăsta mic şi albastru şi suntem cu toţii purtători de diferite talente şi îndeletniciri, aşa că de ce să nu ne bucurăm de ce iese? Şi mie mi-ar plăcea să cred că sunt super-talentoasa, dar adevărul e că abia învăţ să merg... Şi alt adevăr mult mai important e că toţi putem să învăţăm un mers sau altul. Nimeni nu duce lipsă de creativitate şi trebuie doar să ai puţin curaj să treci de frica de care ziceam mai sus.
Fiecare bijuterie pe care o fac şi expun e pentru mine o încercare şi nu vă spun de câte ori verific pagina de Facebook să văd dacă îi place cuiva sau pagina de Breslo să văd câtă lume s-a uitat. O încercare de alt fel e şi colierul de mai jos, făcut pentru un concurs pe Breslo, desigur. Tema: Boemie sau mai exact spiritul boem manifestat în bijuterii, ţinute - evident toate făcute manual de mână. Spirite libere and such. Nu prea e aria mea de expertiză, mai ales că eu şi creierul meu stâng ne înţelegem foarte bine şi prefer lucrurile ordonate şi aşezate, după cum cred că se vede şi în bijuurile mele. Ideea e că am încercat totuşi şi mi-a ieşit asta:


Dantelă, piele, mărgeluţe şi năsturei. A, şi o panglică satinată neagră. 


Un pic altfel faţă de ce fac de obicei, dar în mod ciudat vine destul de bine pe gât. Că se poartă pe gât, ca un fel de choker. Cine l-a văzut pe viu a fost plăcut impresionat, mai mult decât m-aş fi aşteptat. Nu, nu se înghesuie lumea să cumpere (mai nimic), dar zic aşa... Îmi place când vă place, am mai zis. :)

Dacă vreţi mai multe poze sau detalii despre colierul meu Dantelaresc, intraţi pe Facebook sau pe Breslo şi găsiţi. 

Ca să nu rămân prea în urmă, vă arăt o pozica şi cu un set făcut la comandă, după inspiraţie Aztecă (colierul a fost apoi completat şi cu o brăţară şi nişte cercei): 


Are de toate, mânca-l-ar mama: un colier cu regalit albastru şi verde, turcoaz sintetic, mărgeluţe cu foiţă de argint, o brăţară cătuşă cu lapis lazuli şi regalit şi nu una, ci două! perechi de cerceluşi. :)
E o variaţie interesantă la Azteca şi îmi place cum mi-a ieşit combinaţia de culori. N-aş fi combinat niciodată verde şi turcoaz, dar uite că am reuşit mai degrabă din instinct decât din intenţie. Se mai trezeşte şi partea mea dreaptă de creier ocazional (aia responsabilă cu creativitatea). Oricum, e făcut la comandă şi nu se va mai repeta nicicând la fel. 

Aşa că, după ce mi-am vărsat inima pe-aci, vă aştept să spuneţi anonimi sau nu, ce v-ar plăcea să faceţi şi nu aveţi curaj. Cu curaj şi cuvintele voastre! :)

Să citim numai de bine!

joi, 9 mai 2013

Despre inspiratie si alte lucruri


Printre aceste alte lucruri am putea include şi pe bună mea prietenă, procrastinarea. În ultima vreme, este printre cele mai bune prietene ale mele de fapt. Cum deschid pagina de postare, cum găsesc ceva mai bun de făcut. Sau mai urgent, că eventual şi acel ceva a fost amânat până la limita suportabilului. Dacă nu e cazul atunci îl las şi pe ăla şi încep altceva. Foarte productiv. Ca să fie clar, această postare a fost începută cam acum trei săptămâni. Mă gândeam că e un fel de record, dar a mai stat blogul şi o lună fără mine. O postare compusă într-o lună n-am mai avut, deci este şi un record.
Despre ce ziceam că zic totusi? Despre inspiraţie, da. Care vine în tot felul de forme şi în ultima vreme destul de constant. De-aş avea şi timpul să-mi pun în aplicare toate ideile, aş fi chiar mulţumită. Din păcate, mi-am ales un hobby cam migălos şi până şi organismul meu are un număr limitat de nopţi nedormite pe care le poate duce. Dar cred că deja l-am cam educat. Un somn de 6 ore e ca un răsfăţ, iar în weekend mai recuperez şi fac chiar excese de 9 ore! Revenind la inspiraţie, am tot povestit de concursurile de pe Breslo de care cred că deja am devenit dependentă. De pe la sfârşitul anului trecut mă tot bătea gândul să particip la concursul Zodiacul Breslo: pentru fiecare zodie o perioadă de timp, anumite pietre şi restul inspiraţie. Prima dată am crezut că nu mai apuc să mă înscriu decât pentru zodia Peştilor, dar cum lucrurile s-au mai lungit, am reuşit să "prind" ultimele 3 zodii. Aşa că prima participare a fost la Capricorn, cu colierul de mai jos:




I-am zis Suflete Îngemănate. Inspiraţia mi-a venit gândindu-mă la 2 vechi şi bune prietene, surori gemene, a căror legătură m-a fascinat dintotdeauna. Nu mă înţelegeţi greşit, se certau ca orice surori, dar dincolo de asta devotamentul lor reciproc m-a marcat şi recunosc că nu prea am mai cunoscut fraţi care să împartă o asemenea legătură.
Deşi culoarea indicată pentru Capricorni este negru, eu am mers pe tema gemenelor mele până la capăt: nu le place negrul, aşa că am folosit culori de pământ, Capricornul fiind o zodie de pământ:



Forma colierului se doreşte o stilizare a unui căpşor de capră (ţap sau cum e jumătatea de sus a Capricornului), dar care se aşează frumos la gât:


Am mai pus o bucată de opal natural roz, comandat special pentru colier. Este o piatră nefinisată naturală, fără prea multe cosmetizări, dar nici nu prea are nevoie. E destul de diferită de opalul pe care îl ştim noi. Am mai pus câteva feliuţe de granat, onix, sticlă Cehia şi muuuulte mărgeluţe Toho.

Spre surprinderea mea şi în ciuda unei concurenţe serioase, am luat locul 2 la Capricorn! M-am emoţionat că o fetişcană de liceu şi m-am bucurat nespus. Acum urmează Vărsătorul, pe care sincer nu ştiu dacă reuşesc să îl fac până pe 15 mai (data limită), pentru că m-am axat foarte mult pe Peşti. Inspirată de soţul meu de data asta, m-am apucat de lucru la primul colier cu adevărat mare făcut până acum. Din păcate m-am mişcat încet şi cu hopuri, dar mai am puţin şi răzbesc. Am avut pretenţii mari de la el şi de la mine şi sper să nu mă dezamăgesc. 

Aşa că ne citim când ne-ntâlnim. Dar mai des pe Facebook, bineînţeles. 

duminică, 7 aprilie 2013

O mica bizarerie...

Deja am ajuns să mă uit pe Facebook să văd unde am rămas cu postările, că nu mai ştiu ce şi în ce ordine am lucrat. Sunt totuşi hotărâtă să le menţionez pe toate aici şi parcă data trecută am zis că vă arăt un colier mai ciudăţel. Deşi eu nu-l consider în mod deosebit ciudat, dar aşa mi s-a zis. Se pare că nu mulţi îmi împărtăşesc pasiunea pentru macabru şi câteodată grotesc. Ştiu că până acum nu prea s-a văzut în lucrurile pe care le-am făcut, decât poate în alegerea culorilor. Prefer culorile mai închise, deşi în ultima vreme am făcut ceva eforturi serioase să mai trec peste şi să fac lucruri colorate. Şi zic eu că mi-a şi ieşit. Adică aproape tot ce-am făcut mai colorat s-a dat foarte repede şi a fost foarte bine primit şi pe Breslo, şi pe Facebook şi chiar în viaţa reală. Dar tot mi-am promis că o să fac nişte lucrări şi pentru sufleţelul meu, cu toate că sunt conştientă acum că nu o să se bată clienţii pe ele. Am învăţat asta the hard way chiar cu colierul pe care vi-l arăt azi. Şi asta e chiar vesel faţă de ce mai e pe la mine prin căpşor. 
Totul a pornit de la căutarea mea disperată de caboşoane "deosebite". Adică nu neapărat pietrele semipreţioase pe care le-am tot folosit şi o să le tot folosesc, cât ceva care să adauge ceva mai multă personalitate pieselor mele. Şi am căutat şi nu prea am găsit. Şi m-am gândit să încerc să mi le fac chiar eu. Şi iarăşi am căutat până am descoperit că pe fimo se pot imprima imagini. Hopa... trebuie încercat! Şi am încercat. Primul lucru la care m-am gândit: cranii, frate! Îmi place foarte mult ce fac unii oameni pe tema Dia de los muertos şi am ales de pe net două imagini care mi-au plăcut în mod deosebit şi le-am imprimat pe fimo. Şi mi-au ieşit, iei! Asta a fost undeva prin noiembrie. Le-am pus bine şi cu toată nerăbdarea mea de a face lucruri altfel, le-am aşteptat rândul şi inspiraţia. Care a venit odată cu un (bineînţeles) concurs. Tot pe Breslo. Cu tema etnică. Aşa că m-am pus pe treabă şi mi-a ieşit asta:


Care pe mine m-a încântat foarte tare, dar pe restul lumii nu la fel de mult. Trebuie să recunosc că la cât de încântată eram de el am fost puţin dezamăgită de feedback-ul slăbuţ pe care l-am primit, comparativ cu alte piese. Se pare că micul meu craniu cam sperie lumea... Nu ştiu de ce că toţi avem unul care nici măcar nu e aşa frumos decorat.:)


Oricum, eu tot am rămas încântată de el şi am şi reuşit să îl scot în lume. Cineva s-a uitat la gâtul meu cu o sprânceană ridicată şi a întrebat "Ăla e un craniu?! Ciudăţel..." Lucru care m-a amuzat teribil:) Îmi place să văd reacţii la bijuteriile mele indiferent de ce natură sunt.
În afară de craniu, colierul mai are mărgeluţe de sticlă Cehia faţetate şi rotunde şi multe mărgele Toho colorate. Am vrut să îl fac aşa colorat în stilul sărbătorii din care e inspirat pe de o parte şi pe de altă parte să mai atenuez din impactul pe care am bănuit că îl va avea craniul. Colierul e cusut pe fetru negru tare şi are spatele din piele întoarsă naturală neagră. Se prinde cu un lanţ gros negru şi pare mai mic la gât comparativ cu poza pe bust.

Cert e că voi mai face unul când voi avea mai mult timp, unul care va fi şi mai spre the dark side. Because they have cookies.:) Oricum, data viitoare ne întoarcem la normal cu bijuterii pentru doamne şi domnişoare drăguţe.:) Până atunci vă doresc o săptămână frumoasă în care să mai faceţi ceva şi pentru voi. Indiferent ce zice lumea.:)


vineri, 29 martie 2013

Misiune indeplinita!

Am promis că revin cu pozici şi detalii despre premiile şi concursul pe care l-am organizat pe forumul Breslo, aşa că iată-mă! Una peste alta, concursul a decurs bine şi frumos, am pus lumea pe gânduri şi au ieşit multe bijuterii frumoase rău! Am reuşit de am strâns câţiva sponsori, am cunoscut virtual câteva fete minunate şi a fost şi pentru mine o evoluţie. Că asta temă am ales-o: evoluţia. Greut la prima vedere, mai ales că am lăsat la interpretarea fiecăreia, nu că cine ştie ce exerciţiu de mare muză ce m-am simţit, cât mai mult din curiozitate. Am vrut să văd ce vede fiecare în cuvântul ăsta şi am avut parte de ceva surprize uimitoare. Le puteţi vedea pe toate aici, cu tot cu câştigătoare, sponsori, premii, etc. Deci per total, un succes. Aş fi vrut să pot interacţiona mai bine cu fetele, dar socializarea virtuală nu e unul din punctele mele forte. Îmi place să cred că mă descurc mai bine în viaţa reală sau cel puţin aşa sper. Fetele au fost bune cu mine şi m-au lăudat deci o să rămân la asta.:)
Unul din premiile pe care le-am oferit vi l-am prezentat (cu tot cu aventurile lui) în postarea anterioara. Biloasele le-am dat celei mai populare creaţii, adică cea care a strâns cele mai multe voturi. Am mai dat un premiu pentru locul 1, şi anume setul de mai jos:


Adică o brăţară şi un colier cu fundiţe drăgălaşe, cu cristal Swarovski, mărgele Toho şi mărgele din sticlă Cehia. Că tot veni vorba de mărgelele astea din sticlă Cehia de care tot vă zic, am dat aseară din greşeală peste concursul organizat de firma producătoare, Preciosa Ornela, în care ei oferă în fiecare lună 1kg de mărgele (care sunt suuuuper jmecheroase) unui număr de 4 bloggeri (pasionaţi de margelit, desigur). Oricine cu blog de profil se poate înscrie aici. Nu vă zic cum ar fi să primesc 1 kil de mărgele! 1 KILOGRAM! Probabil aş face supradoză... Pentru necunoscători, mărgele mai bune de genul celor pe care le folosesc eu se vând la pungulte de 10 g până la 20 g. Nu ieftin. :| Aşa că ţineţi-mi pumnii! 

Moving on, al treilea premiu pe care l-am oferit a fost cel pentru debut. Adică cineva care până la concursul ăsta nu mai participase pe Brelo la concursuri. Aşa că de felicitare şi încurajare am oferit acest Triunghi AmoRoz:


E cusut în întregime pe fetru cu mărgele Toho şi agăţat pe un şnur faux-suede.

Cu asta închei momentan şi capitolul "Mărgele Etcetera - extraordinara mea aventură în organizarea concursurilor". Zic momentan că cine ştie?, poate vor mai fi şi altele. A fost interesant, înspăimântător la început, distractiv şi multă multă multă muncă la sfârşit. Le-am făcut cu drag pe toate şi a fost o onoare şi ce să mai, până la urmă chiar mi-a plăcut!

Mai am multe de postat până să ajung la zi, ceea ce înseamnă că ori margelesc de zor ori blogul ăsta e updatat cam rar. Sigur a doua. Data viitoare vă arăt un colier mai altfel, dar care e probabil începutul unei faze sau doar o excepţie. Rămâne de văzut. Oricum, pagina de Facebook e la zi şi acolo puteţi vedea cam tot ce am făcut până acum. Bune şi rele, dar ale mele! Rime nu făcusem azi. :)

That's all, folks! Pentru azi. I'll be back, gen. :)

joi, 21 martie 2013

No excuses!

Sau de ce îmi mai ţin blogul dacă îl neglijez aşa?!...Nu că ar fi prima dată. Măcar o scuză mică merge? Real life, anyone?! 
Pe serioasele, nu ştiu ce se întâmplă de nu prea mai postez, probabil un blocaj literar. Că ştim cu toţii ce talent zace ascuns sub tastele Mărgele Etcetera, asta nu intră în discuţie. Chiar am aflat de curând că de fapt etc = end of thinking capacity (de fapt ştiu că înseamnă altceva, era o glumă :) ). Aşa că probabil asta e. Am deschis de atâtea ori o pagină de postare nouă, doar ca s-o închid la loc. Mă întreb cum reuşesc blogerrii ăia maaari de tot şi foarte populari (tocmai de-aia) să facă asta zilnic. Nu că n-aş avea nimic de spus, dar blogul ăsta nu se vrea jurnalul meu public decât în ceea ce priveşte margelitul. Şi până la urmă care ar fi utilitatea blogului în cazul ăsta: dacă vrei doar un loc să-ţi expui pozele există Facebook, Pinterest şi încă vreo câteva zeci (mai populare); dacă vrei să-ţi vinzi chestiile, sunt iarăşi câteva zeci de platforme numai în România dedicate comerţului cu produse handmade. Aşa că ce rămâne? Un loc în care să-ţi verşi poveştile în speranţa că le citeşte cineva. Şi fără feedback, nici asta nu valoareaza prea mult. Şi sunt foarte puţine persoane care fac asta. Majoritatea trec pe-aici după o căutare rapidă pe Google. Ceea ce e ok, dar şi mai ok ar fi şi să se întoarcă pentru că le place ce-au găsit. 
Şi iată că mi-am găsit problema. Şi cum pentru orice problemă există o rezolvare, în cazul ăsta am chiar două: ori merg mai departe şi schimb ceva, ori închid prăvălia şi mă concentrez pe altele. Deşi nu prea îmi stă în caracter să renunţ. Toate au un sfârşit, desigur, dar blogul ăsta nu vreau să sfârşească părăsit cu anii şi nici nu e momentul să îl închid definitiv. Probabil îi voi da încetul cu încetul şi o altă direcţie. Mi-a comentat cineva la o postare recent că ar aprecia un tutorial. Şi mă gândesc serios la asta de ceva vreme. Sunt mii de tutoriale pe net, mii şi mii. Din păcate, nu toată lumea ştie rusă sau engleză, şi chiar ar fi de ajutor pentru multe fete (că în general ele se joacă cu mărgele) să afle câteva tehnici, măcar aşa de amuzament. Aşa că probabil o să încerc şi asta într-un moment mai liniştit şi mai liber al vieţii mele.
Şi până la urmă despre ce era vorba? Despre multe şi nimic de fapt, şi în principal despre mărgeluţe, multe multe mărgeluţe! Şi cum totul e mai mişto cu poze, vă arăt la ce-am mai lucrat în ultimele săptămâni, poate chiar o lună:

Primul este Azteca, are deja vreo lună şi ceva, o participare la un concurs pe formul Breslo (un onorabil loc 5) şi o stăpână:


Mai are multe agate colorate (piatra mare din centru şi cele două pătrate mov), nişte regalit (celelalte două pătrate verzi), sidef verde, mărgeluţe Toho aurii şi mov şi nişte piele întoarsă. Lanţul cu care se prinde acum e făcut cu nişte perlute de sticlă aurii în locul celor plate. Am avut surpriza neplăcută să iau perlele astea ovale (nu mai ştiu de unde) crezând că sunt de calitate blah blah blah. Clienta mi l-a dat înapoi pentru că între timp (fără să fie purtat) se luase culoarea de pe perlele de "sticlă". Aşa îi zice la plastic mai nou. Sticlă. Jenant, nu mi s-a mai întâmplat, dar şi clienta a fost înţelegătoare şi, mai mult, acum vrea brăţara şi cercei. Not bad...

Şi al doilea este provocarea lansată de mine către mine: bile de lemn îmbrăcate în mărgele. După zeeeeci de tutoriale şi vreo 5 încercări, mi-a ieşit. Prima bilă. Şi o venă pe frunte.



Ideea e suuuper simplă: ia fato nişte mărgele de 2mm şi îmbracă o mărgică de lemn! Betooon. Suuuper simplu! Mi-a luat n ore să îl fac. Nu ştiu, n-am contorizat, n-a mai contat. L-am făcut şi gata. Mărgelele folosite sunt Toho şi verdele ăla e şi mai minunat în realitate. Îmi vine să-mi cumpăr vre-un kil! Deşi probabil ar costa cât salariul meu pe o lună. Deci nu.
Pe lângă mărgeluţele de lemn şi Toho, am mai pus nişte semipreţioase cumpărate la grămadă şi majoritatea nu ştiu sigur ce-ar fi. Cred că am nişte carneol (protocaliu-rosu) şi jad galben. Cele albe sunt sigur semipreţioase, dar preferă anonimatul momentan. L.E.: piatra alba e howlit.  
Setul este unul din premiile oferite de subsemnata în cadrul concursului organizat de mine :D pe formul Breslo. Evoluţia din noi, cică. Mda... Chiar astăzi este ultima zi de înscrieri şi sincer fetele astea s-au descurcat admirabil. Sunt câteva înscrieri de...n-am cuvinte. Mintea umană e un lucru cu adevărat minunat!

Cred că e cazul să îi pun punct aici. În următoarea postare o să vă arăt şi celelalte două premii şi vă spun cum am reuşit să duc la capăt concursul. Eu sper că cu bine.

Hai, să fie primavarăăă!!!

joi, 28 februarie 2013

Se mai intampla...


...şi lucruri neaşteptate, cum ar fi cea mai groaznică răceală din ultimii mulţi ani... Vă imaginaţi cheful meu de mărgelit printre munţi de ... şerveţele consumate (ca să nu fiu scârboasă). Partea bună e că am mai lucrat ceva înainte de asta şi mai am cu ce mă prezenta o perioadă.... :)
În afară de asta, a fost şi perioada de dinainte de 1 Martie, cu tot cârdul lui de mărtişoare... Pe care probabil n-o să le postez pe nicăieri, că am făcut mai mult pentru cunoscuţi. Anyways, majoritatea lucrurilor pe care le-am făcut în perioada asta sunt deja pe Facebook şi Breslo, dar pentru posteritate, adică atunci când oi fi eu o mega cunoscută designeriţă de bijuterii (ha, ha) e bine să ţin şi o evidenţă scrisă, nu?
Le luăm pe rând şi chiar prima la rând este inimoara mea mecanică, pe care am făcut-o inspirată de invazia de inimioare roşii de Ziua Îndrăgostiţilor sau mai românescul Dragobete (mai slăbuţă, slavă Domnului!). Aşa că iată, Love Mechanic:


E un colier lunguţ şi simplut, deşi inimioara în sine are un model complicăţel, aşa... Am mai încercat eu şi altădată o imitaţie a stilului steampunk, dar de data asta mi-a ieşit fără să încerc prea tare. A venit de la sine, a pornit uşor cu cele 2 caboşoane - 1 cristal Swarovski şi unul din sticlă ochi de pisică. N-am înţeles niciodată ce e exact ochiul ăsta de pisică. Unii îl pun la sticlă, alţii la semipreţioase (deşi mă îndoiesc), dar eu mă bucur că nu provine de fapt de la vreo pisică. Toată lumea ştie că iubesc pisicile, dar nu aşa de mult cât să vreau să le port ochii la gât. Pe bune. Aşa, ziceam de caboşoane..mi-au uşurat treaba că sunt amândouă gri şi tot voiam eu să încerc combinaţia roşu-gri (şi o să o mai vedeţi...) şi apoi a mers totul de la sine.


Am continuat bineînţeles cu mărgeluţe Toho, inclusiv cele pătrate pe care tot am vrut să le folosesc şi nu prea le venise rândul. Nu m-au dezamăgit şi arată super!


Nu prea ar mai fi multe de zis. Are un lanţ argintiu închis (gunmetal sau cumva) şi lungimea totală de aproximativ 35 cm. Inimioara e cusută pe fetru, are 7x5 cm şi spatele din piele gri. Îl găsiţi pe Breslo sau mă puteţi contacta la margele_etc@yahoo.com. 

Până data viitoare, că doresc o primăvară frumoasă şi însorită!

luni, 11 februarie 2013

Fete, fete, dar fara ultraviolete...

Uite că şi norişorii ăştia din ultima vreme au un silver lining, dacă-mi scuzaţi romgleza. Adică da, e deprimant să stai să te uiţi zile în şir cum plouă şi bate vântul şi nu e soare, dar măcar stai în casă. Şi mărgelești. Şi mai mărgelești puţin. Chiar dacă te doare spatele, gâtul şi un genunchi (?!) şi-aşa n-ai nimic mai bun de făcut afară şi noroc că ştii engleză că poţi să asculţi filme în timpul ăsta! Care e ideea? Am cusut multe coliere într-un timp relativ scurt că n-am avut chef să ies din casă de nicio culoare. Norocul meu că şi Mr. Mărgele a fost în asentimentul meu şi s-a desfăşurat nebuna cum a vrut. Iei! 
Şi Doamne! cât de productivă am fost, că deja sunt în urmă cu postatul. Quite a lot actually... Şi mai am de făcut tot felul de chestii interesante şi noi legate de mărgele la care nu mă aşteptam, dar de care sper să mă achit onorabil. De exemplu, am dat drumul la un nou concurs pe forumul Breslo (că aşa e tradiţia, câştigătorul organizează noul concurs). Am ceva emoţii, că tema propusă de mine pare că dă cam mari bătăi de cap oamenilor şi... i dunno... sper să iasă cum m-am gândit eu. În orice caz, o să-mi dau toată silinţa să fiu o gazdă bună şi sper să iasă câteva creaţii interesante din asta. 
Aşa, că mă tot laud pe aici că mamă, ce de coliere am făcut eu. V-o prezint pe Lyra, o fată minunată, vă spun. Atât de minunată că în 2 zile am dat-o. Cool cool cool!


Dap, din 3 agate mari, multe agate mici şi multe bulinuţe de onix am făcut asta! Nu, nu mă dau mare deloc...:)
Aşa arată de aproape şi purtată de Doamna de Catifea (nu e chiar catifea, dar aşa o mint eu ca să se simtă bine cu ea însăşi):




Am iubit-o şi m-a lăsat... Dar nu-i nimic, i-am găsit înlocuitoare. Liuba o cheamă şi are nişte aere de mironosiţă...zici e e din icoane, nu alta...


Bine, poate e din cauza accesoriului metalic argintat din centru. Aşa mi se pare mie, că seamănă cu icoanele alea argintate. Ea de fapt e mai puţin pretenţioasă şi nu se supără dacă o scoţi din casă şi mai pe zi. Dar chiar face minuni... la dispoziție!


Mai are nişte mărgeluţe Toho mov şi auriu, o mărgică de sticlă faţetată cu irizaţii multicolore, toate cusute pe piele, cu spate de piele, prinse cu şnur de faux-suede şi accesorii argintii.
Ea încă aşteaptă pe Breslo, unde puteţi vedea mai multe detalii.

Şi dacă vă întrebaţi de ce sunt aşa agitată acum aflaţi că tocmai mi-a venit ultima comandă de mărgele şi sunt atââââââââââât de minunate!!!

Până data viitoare, dă Doamne să se facă primăvară!:)

miercuri, 6 februarie 2013

Lacrimi de crocodil, soare cu dinti...


Cum de Crăciun mi-am dorit foarte tare albumul Robin and the Backstabbers şi moşul meu a fost bucuros să mi-l aducă, mi se întâmplă des să mi se blocheze la mine în căpşor, pe repeat, câte un refren de la ei. Ca cel din titlu.
Deci să ne luăm viaţa la mişto, zic! Şi să trecem la treabă serios. Încântaţi-vă privirea:


Bine, băieţii ăştia nu cântă despre brăţări colorate şi mărgele. În niciun caz. Dar asta am ales să fac eu cu refrenul de la cântecul ăsta. Un Soare cu dinţi, la propriu.


Aşa că am luat o bucată bănuţ sidef în dungi colorate, un pix cu care am trasat nişte alte dungi pe fetru şi let's go crazy! Eram foarte încântată de mine, ce mişto, m-a apucat spontaneitatea şi oau! Făceam ceva care nu era chiar simetric! Iuhu, bate palma, în sfârşit o facem şi pe-asta! Şi apoi am început să pun culori. Evident, am luat culori care se regăsesc şi pe bănuţul de sidef, că na, nu puteam să facem chiar carnaval acolo...
Şi coasem dungile cu mărgele. Şi coasem pe lângă bănuţ, punem cristale, începem umplutură culori. Şi punem culori, încă puţin, încă una (vreo 2 zile mi-a luat). Şi surpriză, iese bine! Şi surpriză, iese simetric! Adică nu e perfect simetric, dar când am văzut brăţara terminată am cam realizat că am pus culorile în aceeaşi ordine, simetric faţă de centru. Până şi bucăţile colorate au o simetrie şi asemănare la formă. Le-am trasat întâmplător, de mână şi tot am reuşit să le fac simetrice! Deci hai să ne obişnuim cu ideea şi poate mai încercăm şi altă dată... Sau poate că secretul e să nu încerci?...



Important e că a iesit bine. E drept că de fapt am început cu cerceii, dar ei au fost destul de uşor de făcut. Şi ei şi brăţara sunt cusuţi pe fetru crem, din mărgele Toho şi mărgele de nisip. Brăţara are în plus nişte cristale Swarovski verde smarald (culoarea anului chiar!), cristale de sticlă galbene, bulinuţe de coral portocaliu şi cristale sticlă portocalie.


Spatele l-am întărit cu piele groasă gri şi se simte asaaaaaa de bine... Şi se încheie cu capse. Asta e o premieră. Am luat capsele demult, dar nu am găsit ocazia potrivită până acum să le si folosesc.

Brăţara nu mai e disponibilă şi nu ştiu dacă s-ar putea reface. E o muncă tare neplăcută pentru mine să fac ceva care să semene mult cu altceva. Mnup, nu-mi place. N-aş face-o la fel nici de-a naibii!

Until next time, bucuraţi-vă de primăvara timpurie cât mai ţine şi faceţi ce vă place!

miercuri, 30 ianuarie 2013

I had a dream...Visul Șeherezadei


Mă simt bine şi am şi de ce... De când tot amân să scriu despre setul aici de faţă s-a întâmplat ca el, eu sau mai degrabă colierul, să fie declarat câştigătorul unui concurs organizat pe forumul Breslo. Nu e o olimpiadă mondială de chimie, să zicem, dar pentru mine e mare lucru. M-am bucurat când setul End of the World Party a luat locul 1 în urma voturilor şi m-am bucurat şi de premiu bineînţeles, dar aici e puţin altceva. În primul rând, nu e vorba de premii. Am primit în concursul ăsta vreo 4 în total, dar cel mai tare mă încântă aprecierea, mai ales că vine din partea altor artizani mai experimentaţi ca mine. Atunci când m-am înscris am avut ceva emoţii, nu că mi-ar fi fost frică de gura lumii, ci mai degrabă de reacţia mea în cazul în care n-aş fi avut niciun succes. Ei, se pare că n-a fost cazul, chiar dimpotrivă. Şi pe lângă asta, am "cunoscut" nişte oameni foarte drăguţi, săritori şi interesanţi! Ce să mai, experienţa a fost un adevărat succes pentru mine! Să vedem ce se va întâmpla acum că va trebui să organizez eu noul concurs. Ţineţi-mi pumnii!

Şi cum blogul este despre MĂRGELE (câteodată mai mult etcetera...), despre acest set este vorba:



Totul a pornit de la banda aceea brodată: am intrat într-o mercerie cu evident altele în cap şi n-am putut să plec fără ea. Am luat-o fără să ştiu ce-o să fac exact. Evident, la început mă gândeam la o brăţară că era cel mai la îndemână. Apoi mi-a venit ideea unui colier pe gât sau choker, cum e tipul ăsta de colier mai cunoscut prin lumea bijuteristilor. Da, vine de la a strangula în engleză...


Aşa că am purces la cusut brăţara de mai sus. Modelul a venit aşa, pe parcurs. Am vrut să scot în evidenţă banda, fără să fie prea încărcată. Deşi pornisem de la ceva influenţe tradiţionale româneşti, mi-am dat seama că te duce cu gândul mai mult la ceva tradiţional oriental (cineva mi-a zis că îi aduce aminte de carpetele cu Răpirea din Serai - mission accomplished!).
Am folosit ca bază piele naturală neagră, peste care am cusut banda cu nişte mărgele Toho auriu şi verde patinat, iar pe bandă am aplicat din loc în loc cristale Swarovski culoare smarald şi topaz şi am cusut diverse cristale din sticlă Cehia. Spatele l-am făcut din piele întoarsă bleumarin, pentru că e mai groasă şi foaaarte plăcută la atingere. Încheietoarea nu putea fi decât aurie... Lungimea brăţării este de 19 cm (inclusiv încuietoare) şi nu este reglabilă. Lăţimea brăţării este de 5cm.

Colierul, pozat pe un SUPER model, arată aşa:



E făcut cam la fel că brăţara, doar că are un singur rând de mărgele Cehia roşii în partea de jos. I-am pus şi câteva franjuri, pentru că mi se părea prea simplu fără nimic agăţat. Franurile sunt din mărgele de nisip negre cu mărgele din sticlă Cehia tip pumnal. Are un aer foarte senzual şi, ca majoritatea lucrurilor de aici, arată mai bine în realitate. Cam toţi cei care au văzut întâi pozele şi apoi produsele au fost de acord. Mi-am mai rafinat eu metoda de fotografiere, dar este oricum foarte greu să redai în poze toate detaliile, culorile etc...
Colierul se închide cu un nasture bronz-auriu. Lungimea colierului este din fixă de 38 de cm (inclusiv sistem prindere, închis). Lăţimea colierului este de 4,5 cm până la 18 cm (cel mai lungă parte cu franjuri).

Ambele sunt disponibile pe Breslo. 

Până ne recitim, faceţi ce vă place, că nu se ştie niciodată...

marți, 22 ianuarie 2013

Reyah


Vă promiteam săptămâna trecută o postare cu ceva etnic tradiţional, dar între timp şi cu întârziere aş vrea să stăm de vorbă şi cu Reyah. Este un set de mai mică anvergură şi un stil ceva mai lejer decât ce fac de obicei, dar e vesel şi colorat şi uşor de purtat zic eu.
Totul a pornit de la premiul câştigat cu setul End of the World Party (care între timp şi-a găsit şi stăpâna). Aveam la dispoziţie 100 de lei pe un site cu mărgeluţe şi accesorii şi mi-a plăcut mie cum arată sideful ăsta imprimat cu model de pana de păun (printre multe altele). Mi-a plăcut atât de mult că n-am stat să văd exact ce dimensiuni are şi m-am trezit cu ceva putiiin mai mare decât îmi imaginasem. Cam dublu. Aşa că am recalculat traseul şi a ieşit colierul ăsta:



A fost o inspiraţie de moment şi dintr-o bucăţică de piele, o mărgică de jad Malay şi una de sidef am pus-o de ceva broderie cu mărgeluţe Toho. Noroc cu un adeziv bun că am putut fixa pielea de bucată mare de sidef.


Agăţătoarea e din mărgele şi am agăţat pandantivul pe un şnur de piele neagră, dublu, ca să fie mai bine proporţionat. Mi se părea cam gol şi am înfăşurat nişte sârmă argintată, că n-am avut mărgele aşa mari cât să încapă pe şnur.


 
După vreo 2 zile mi s-a părut cam singur păunelul şi am făcut perechea asta de cercei. Materialele folosite sunt exact aceleaşi ca la pandantiv, mai puţin mărgica de coral, care mi s-a părut prea bombată pentru cercei şi am pus un cristal Cehia în loc.
Le stă bine împreună, nu?


Ambele sunt disponibile în magazinul Breslo. 

O să revin şi cu ce-am promis satamana trecută, că mi-a ieşit frumos zic eu. Trebuie doar să termin colierul... 

vineri, 11 ianuarie 2013

Unholy love

Este cel mai recent efort creativ al meu pus în practică. Şi nu exagerez când zic efort pentru că deşi treaba cu designul începe să meargă ceva mai uşor şi natural, sunt momente în care pur şi simplu mă uit ca mâţa în calendar şi nu am nicio o idee despre ce să fac în continuare. Colierul ăsta l-am lucrat în mare parte în vacanţa de iarnă, acasă la părinţi şi a fost salvat de un brainstorming între mama, soţ şi mine. Adică după o jumătate de oră spre jumătate de zi de holbat aiurea la colier şi murmurat "Mai trebuie ceva, dar nu ştiu ce..." s-au hotărât să intervină şi până la urmă am reuşit să îl termin cu tot părul în cap...
Şi după ceva dezbateri aprinse cu celelalte personalităţi marcante din mintea mea, am decis că ne şi place cum a ieşit în final. Ăsta e sigur unul din motivele pentru care îmi place margelitul prin tehnica asta foarte migăloasă: trebuie să perseverezi şi să termini ce ai început, chiar dacă nu eşti sigur de rezultate. Adică îţi vine ideea, te apuci de lucru încet şi deşi eşti nerăbdătoare să vezi rezultatul final trebuie în continuare să migăleşti calm şi liniştit, că altfel ai şanse mari să strici tot. Şi devii din ce în ce mai nerăbdătoare să vezi cum iese şi parcă îţi place mult şi uau ce bine o să vină purtat! Şi îl termini. Şi parcă... mmm...a, nu ştiu, e ok, dar... Şi te uiţi lung...îl probezi pe prima persoană care îţi iese în cale prin casă, te mai uiţi puţin în oglindă, mai faci o poză...arată bine,nu? Şi parcă îţi place, dar parcă nu e cum trebuia, dar arată parcă mai bine... În fine, e greu de explicat "rollercoaster-ul ăsta emoţional". Ideea e că există riscul să lucrezi mult şi cu drag şi entuziasm şi să ajungi la altceva decât ce credeai că va fi şi trebuie să te hotărăşti cum îţi place. Pentru că oricât mi-aş face planul în minte şi aş desena ideea, niciodată nu iese exact aşa. 
Dar acum a ieşit uite-aşa:


Pozele sunt cam întunecate, dar nu am ce le face. Oricât aş încerca, nu ies ok. Important e că seamănă cu realitatea şi culorile sunt destul de apropiate. Şi ca să nu credeţi că am luat-o razna de tot, colierul e cusut pe dantelă. Nu m-am apucat de brodat manual cu aţă, că atâta răbdare nu cred că am nici eu... Reţeta e mai simplă puţin: se ia una bucată fetru gros crem, una bucată dantelă fină cu model drăguţ, se cos împreună şi se asezonează după gust. În cazul ăsta cu opalit, perle de apă dulce crem deschis şi mov-lila, perle acrilice lacrimă, perle Swarovski, cristale biconice Swarovski, cristale sticlă Cehia, mărgele Toho. 


Colierul  are spatele din piele naturală maro închis şi se vede în poza de mai jos. Se prinde cu lanţ argintiu ornat cu perle de sticlă aurii şi somon şi perle de apă dulce crem deschis, cu diferite accesorii argintii şi este reglabil. 


Având în vedere că e o piesă cam greu de purtat singură, am făcut şi o pereche de cercei simpli, dintr-o bază metalică argintată de care am prins perle acrilice şi cristale Swarovski folosite în colier. Tortiţele sunt de argint 925 şi tijele sunt de asemenea argintate. Aş fi făcut şi o brăţară, dar cred că e destul de impractica o brăţară cu dantelă albă. Colierul se poartă bine şi ferit la gât, dar pe o brăţară agăţată şi trântită toată ziua nu cred că s-ar descurca bine nicio dantelă. Probabil o să fac şi o brăţară cu dantelă pentru vreo miresica la un moment dat. 
Dar să revenim, setul purtat arată cam aşa:



Sper că vă place şi vă aştept undeva pe săptămâna viitoare să vedeţi ce chestie mişto lucrez acum! :) Ceva tradiţional senzaţional pe-acolo...
Setul este disponibil în magazinul Breslo sau îmi puteţi scrie la mărgele_etc!@yahoo.com. 
Şi dacă n-aţi dat cu Like-ul până acum, vă aştept pe Facebook.

Weeeeekeeeend! plăcut.

joi, 3 ianuarie 2013

Party Time


A fost şi-a şi trecut. Cam repede, dar asta este... Ne descurcăm cu ce avem! Nu vreau să scriu despre cum mi-am petrecut nici vacanţa, nici sfârşitul lumii ( :P ), ci doar despre penultima mea realizare în materie de bijuterit, setul "End of the World Party". L-am făcut special pentru un concurs pe tema sărbătorilor de iarnă de pe forumul lucrudemana.com. Unde....*drum roll*....am luat locul 1!!! Câştigătorii au fost decişi prin vot de către utilizatorii formului şi sunt foarte mândră că lucrarea mea a fost aşa apreciată şi bine primită, mai ales că am avut concurenţă serioasă! Nu am cum să nu mă umflu puţin în pene, mai ales că nu fac asta de chiar aşa mult timp, dar totuşi încep să o fac bine. :)

Lăsând la o parte vorbăria, setul arată aşa:




Cerinţa era un set de 3 piese la alegerea participanţilor potrivit cu atmosfera sărbătorilor de iarnă. Eu m-am gândit direct la ceva elegant şi strălucitor, potrivit unei petreceri de Revelion.
Setul meu conţine:
- O pereche de cercei:




Sunt cusuţi pe piele naturală velur cu cristale Swarovski, mărgele de nisip culoare bronz şi mărgele de nisip Cehia. Se prind cu şurub pe lobul urechii.

- Un pandantiv, cusut cu aceleaşi materiale ca cerceii:



Şi o brăţară, piesa de rezistenţă a setului:



La brăţara am folosit acelaşi tip de piele, un cristal Swarovski rivoli de vreo 3 cm în diametru, perle Swarovski, cristale Cehia şi aceleaşi mărgele de nisip ca la cercei şi pandantiv. Brăţara este cusută pe o bază metalică ajustabilă.

Purtat arată cam aşa:





Nu e foarte calitativă poza, dar merge pentru o idee de ansamblu. 

Cam asta este petrecerea de care vă spuneam. Cu alte cuvinte, mi-am încheiat frumos anul cu un premiu binevenit, dar mai ales cu un sentiment frumos! Asta nu poate decât să-mi dea şi mai mult curaj să merg mai departe cu hobby-ul devenit de-acum pasiune. Sper doar să continui să evoluez şi să ajung... nu ştiu, să vedem unde...

Sper că şi pentru voi anul s-a încheiat cu o notă pozitivă şi vă doresc un 2013 fericit şi plin de împliniri!