vineri, 11 ianuarie 2013

Unholy love

Este cel mai recent efort creativ al meu pus în practică. Şi nu exagerez când zic efort pentru că deşi treaba cu designul începe să meargă ceva mai uşor şi natural, sunt momente în care pur şi simplu mă uit ca mâţa în calendar şi nu am nicio o idee despre ce să fac în continuare. Colierul ăsta l-am lucrat în mare parte în vacanţa de iarnă, acasă la părinţi şi a fost salvat de un brainstorming între mama, soţ şi mine. Adică după o jumătate de oră spre jumătate de zi de holbat aiurea la colier şi murmurat "Mai trebuie ceva, dar nu ştiu ce..." s-au hotărât să intervină şi până la urmă am reuşit să îl termin cu tot părul în cap...
Şi după ceva dezbateri aprinse cu celelalte personalităţi marcante din mintea mea, am decis că ne şi place cum a ieşit în final. Ăsta e sigur unul din motivele pentru care îmi place margelitul prin tehnica asta foarte migăloasă: trebuie să perseverezi şi să termini ce ai început, chiar dacă nu eşti sigur de rezultate. Adică îţi vine ideea, te apuci de lucru încet şi deşi eşti nerăbdătoare să vezi rezultatul final trebuie în continuare să migăleşti calm şi liniştit, că altfel ai şanse mari să strici tot. Şi devii din ce în ce mai nerăbdătoare să vezi cum iese şi parcă îţi place mult şi uau ce bine o să vină purtat! Şi îl termini. Şi parcă... mmm...a, nu ştiu, e ok, dar... Şi te uiţi lung...îl probezi pe prima persoană care îţi iese în cale prin casă, te mai uiţi puţin în oglindă, mai faci o poză...arată bine,nu? Şi parcă îţi place, dar parcă nu e cum trebuia, dar arată parcă mai bine... În fine, e greu de explicat "rollercoaster-ul ăsta emoţional". Ideea e că există riscul să lucrezi mult şi cu drag şi entuziasm şi să ajungi la altceva decât ce credeai că va fi şi trebuie să te hotărăşti cum îţi place. Pentru că oricât mi-aş face planul în minte şi aş desena ideea, niciodată nu iese exact aşa. 
Dar acum a ieşit uite-aşa:


Pozele sunt cam întunecate, dar nu am ce le face. Oricât aş încerca, nu ies ok. Important e că seamănă cu realitatea şi culorile sunt destul de apropiate. Şi ca să nu credeţi că am luat-o razna de tot, colierul e cusut pe dantelă. Nu m-am apucat de brodat manual cu aţă, că atâta răbdare nu cred că am nici eu... Reţeta e mai simplă puţin: se ia una bucată fetru gros crem, una bucată dantelă fină cu model drăguţ, se cos împreună şi se asezonează după gust. În cazul ăsta cu opalit, perle de apă dulce crem deschis şi mov-lila, perle acrilice lacrimă, perle Swarovski, cristale biconice Swarovski, cristale sticlă Cehia, mărgele Toho. 


Colierul  are spatele din piele naturală maro închis şi se vede în poza de mai jos. Se prinde cu lanţ argintiu ornat cu perle de sticlă aurii şi somon şi perle de apă dulce crem deschis, cu diferite accesorii argintii şi este reglabil. 


Având în vedere că e o piesă cam greu de purtat singură, am făcut şi o pereche de cercei simpli, dintr-o bază metalică argintată de care am prins perle acrilice şi cristale Swarovski folosite în colier. Tortiţele sunt de argint 925 şi tijele sunt de asemenea argintate. Aş fi făcut şi o brăţară, dar cred că e destul de impractica o brăţară cu dantelă albă. Colierul se poartă bine şi ferit la gât, dar pe o brăţară agăţată şi trântită toată ziua nu cred că s-ar descurca bine nicio dantelă. Probabil o să fac şi o brăţară cu dantelă pentru vreo miresica la un moment dat. 
Dar să revenim, setul purtat arată cam aşa:



Sper că vă place şi vă aştept undeva pe săptămâna viitoare să vedeţi ce chestie mişto lucrez acum! :) Ceva tradiţional senzaţional pe-acolo...
Setul este disponibil în magazinul Breslo sau îmi puteţi scrie la mărgele_etc!@yahoo.com. 
Şi dacă n-aţi dat cu Like-ul până acum, vă aştept pe Facebook.

Weeeeekeeeend! plăcut.

0 comments:

Trimiteți un comentariu