joi, 28 februarie 2013

Se mai intampla...


...şi lucruri neaşteptate, cum ar fi cea mai groaznică răceală din ultimii mulţi ani... Vă imaginaţi cheful meu de mărgelit printre munţi de ... şerveţele consumate (ca să nu fiu scârboasă). Partea bună e că am mai lucrat ceva înainte de asta şi mai am cu ce mă prezenta o perioadă.... :)
În afară de asta, a fost şi perioada de dinainte de 1 Martie, cu tot cârdul lui de mărtişoare... Pe care probabil n-o să le postez pe nicăieri, că am făcut mai mult pentru cunoscuţi. Anyways, majoritatea lucrurilor pe care le-am făcut în perioada asta sunt deja pe Facebook şi Breslo, dar pentru posteritate, adică atunci când oi fi eu o mega cunoscută designeriţă de bijuterii (ha, ha) e bine să ţin şi o evidenţă scrisă, nu?
Le luăm pe rând şi chiar prima la rând este inimoara mea mecanică, pe care am făcut-o inspirată de invazia de inimioare roşii de Ziua Îndrăgostiţilor sau mai românescul Dragobete (mai slăbuţă, slavă Domnului!). Aşa că iată, Love Mechanic:


E un colier lunguţ şi simplut, deşi inimioara în sine are un model complicăţel, aşa... Am mai încercat eu şi altădată o imitaţie a stilului steampunk, dar de data asta mi-a ieşit fără să încerc prea tare. A venit de la sine, a pornit uşor cu cele 2 caboşoane - 1 cristal Swarovski şi unul din sticlă ochi de pisică. N-am înţeles niciodată ce e exact ochiul ăsta de pisică. Unii îl pun la sticlă, alţii la semipreţioase (deşi mă îndoiesc), dar eu mă bucur că nu provine de fapt de la vreo pisică. Toată lumea ştie că iubesc pisicile, dar nu aşa de mult cât să vreau să le port ochii la gât. Pe bune. Aşa, ziceam de caboşoane..mi-au uşurat treaba că sunt amândouă gri şi tot voiam eu să încerc combinaţia roşu-gri (şi o să o mai vedeţi...) şi apoi a mers totul de la sine.


Am continuat bineînţeles cu mărgeluţe Toho, inclusiv cele pătrate pe care tot am vrut să le folosesc şi nu prea le venise rândul. Nu m-au dezamăgit şi arată super!


Nu prea ar mai fi multe de zis. Are un lanţ argintiu închis (gunmetal sau cumva) şi lungimea totală de aproximativ 35 cm. Inimioara e cusută pe fetru, are 7x5 cm şi spatele din piele gri. Îl găsiţi pe Breslo sau mă puteţi contacta la margele_etc@yahoo.com. 

Până data viitoare, că doresc o primăvară frumoasă şi însorită!

luni, 11 februarie 2013

Fete, fete, dar fara ultraviolete...

Uite că şi norişorii ăştia din ultima vreme au un silver lining, dacă-mi scuzaţi romgleza. Adică da, e deprimant să stai să te uiţi zile în şir cum plouă şi bate vântul şi nu e soare, dar măcar stai în casă. Şi mărgelești. Şi mai mărgelești puţin. Chiar dacă te doare spatele, gâtul şi un genunchi (?!) şi-aşa n-ai nimic mai bun de făcut afară şi noroc că ştii engleză că poţi să asculţi filme în timpul ăsta! Care e ideea? Am cusut multe coliere într-un timp relativ scurt că n-am avut chef să ies din casă de nicio culoare. Norocul meu că şi Mr. Mărgele a fost în asentimentul meu şi s-a desfăşurat nebuna cum a vrut. Iei! 
Şi Doamne! cât de productivă am fost, că deja sunt în urmă cu postatul. Quite a lot actually... Şi mai am de făcut tot felul de chestii interesante şi noi legate de mărgele la care nu mă aşteptam, dar de care sper să mă achit onorabil. De exemplu, am dat drumul la un nou concurs pe forumul Breslo (că aşa e tradiţia, câştigătorul organizează noul concurs). Am ceva emoţii, că tema propusă de mine pare că dă cam mari bătăi de cap oamenilor şi... i dunno... sper să iasă cum m-am gândit eu. În orice caz, o să-mi dau toată silinţa să fiu o gazdă bună şi sper să iasă câteva creaţii interesante din asta. 
Aşa, că mă tot laud pe aici că mamă, ce de coliere am făcut eu. V-o prezint pe Lyra, o fată minunată, vă spun. Atât de minunată că în 2 zile am dat-o. Cool cool cool!


Dap, din 3 agate mari, multe agate mici şi multe bulinuţe de onix am făcut asta! Nu, nu mă dau mare deloc...:)
Aşa arată de aproape şi purtată de Doamna de Catifea (nu e chiar catifea, dar aşa o mint eu ca să se simtă bine cu ea însăşi):




Am iubit-o şi m-a lăsat... Dar nu-i nimic, i-am găsit înlocuitoare. Liuba o cheamă şi are nişte aere de mironosiţă...zici e e din icoane, nu alta...


Bine, poate e din cauza accesoriului metalic argintat din centru. Aşa mi se pare mie, că seamănă cu icoanele alea argintate. Ea de fapt e mai puţin pretenţioasă şi nu se supără dacă o scoţi din casă şi mai pe zi. Dar chiar face minuni... la dispoziție!


Mai are nişte mărgeluţe Toho mov şi auriu, o mărgică de sticlă faţetată cu irizaţii multicolore, toate cusute pe piele, cu spate de piele, prinse cu şnur de faux-suede şi accesorii argintii.
Ea încă aşteaptă pe Breslo, unde puteţi vedea mai multe detalii.

Şi dacă vă întrebaţi de ce sunt aşa agitată acum aflaţi că tocmai mi-a venit ultima comandă de mărgele şi sunt atââââââââââât de minunate!!!

Până data viitoare, dă Doamne să se facă primăvară!:)

miercuri, 6 februarie 2013

Lacrimi de crocodil, soare cu dinti...


Cum de Crăciun mi-am dorit foarte tare albumul Robin and the Backstabbers şi moşul meu a fost bucuros să mi-l aducă, mi se întâmplă des să mi se blocheze la mine în căpşor, pe repeat, câte un refren de la ei. Ca cel din titlu.
Deci să ne luăm viaţa la mişto, zic! Şi să trecem la treabă serios. Încântaţi-vă privirea:


Bine, băieţii ăştia nu cântă despre brăţări colorate şi mărgele. În niciun caz. Dar asta am ales să fac eu cu refrenul de la cântecul ăsta. Un Soare cu dinţi, la propriu.


Aşa că am luat o bucată bănuţ sidef în dungi colorate, un pix cu care am trasat nişte alte dungi pe fetru şi let's go crazy! Eram foarte încântată de mine, ce mişto, m-a apucat spontaneitatea şi oau! Făceam ceva care nu era chiar simetric! Iuhu, bate palma, în sfârşit o facem şi pe-asta! Şi apoi am început să pun culori. Evident, am luat culori care se regăsesc şi pe bănuţul de sidef, că na, nu puteam să facem chiar carnaval acolo...
Şi coasem dungile cu mărgele. Şi coasem pe lângă bănuţ, punem cristale, începem umplutură culori. Şi punem culori, încă puţin, încă una (vreo 2 zile mi-a luat). Şi surpriză, iese bine! Şi surpriză, iese simetric! Adică nu e perfect simetric, dar când am văzut brăţara terminată am cam realizat că am pus culorile în aceeaşi ordine, simetric faţă de centru. Până şi bucăţile colorate au o simetrie şi asemănare la formă. Le-am trasat întâmplător, de mână şi tot am reuşit să le fac simetrice! Deci hai să ne obişnuim cu ideea şi poate mai încercăm şi altă dată... Sau poate că secretul e să nu încerci?...



Important e că a iesit bine. E drept că de fapt am început cu cerceii, dar ei au fost destul de uşor de făcut. Şi ei şi brăţara sunt cusuţi pe fetru crem, din mărgele Toho şi mărgele de nisip. Brăţara are în plus nişte cristale Swarovski verde smarald (culoarea anului chiar!), cristale de sticlă galbene, bulinuţe de coral portocaliu şi cristale sticlă portocalie.


Spatele l-am întărit cu piele groasă gri şi se simte asaaaaaa de bine... Şi se încheie cu capse. Asta e o premieră. Am luat capsele demult, dar nu am găsit ocazia potrivită până acum să le si folosesc.

Brăţara nu mai e disponibilă şi nu ştiu dacă s-ar putea reface. E o muncă tare neplăcută pentru mine să fac ceva care să semene mult cu altceva. Mnup, nu-mi place. N-aş face-o la fel nici de-a naibii!

Until next time, bucuraţi-vă de primăvara timpurie cât mai ţine şi faceţi ce vă place!