joi, 21 martie 2013

No excuses!

Sau de ce îmi mai ţin blogul dacă îl neglijez aşa?!...Nu că ar fi prima dată. Măcar o scuză mică merge? Real life, anyone?! 
Pe serioasele, nu ştiu ce se întâmplă de nu prea mai postez, probabil un blocaj literar. Că ştim cu toţii ce talent zace ascuns sub tastele Mărgele Etcetera, asta nu intră în discuţie. Chiar am aflat de curând că de fapt etc = end of thinking capacity (de fapt ştiu că înseamnă altceva, era o glumă :) ). Aşa că probabil asta e. Am deschis de atâtea ori o pagină de postare nouă, doar ca s-o închid la loc. Mă întreb cum reuşesc blogerrii ăia maaari de tot şi foarte populari (tocmai de-aia) să facă asta zilnic. Nu că n-aş avea nimic de spus, dar blogul ăsta nu se vrea jurnalul meu public decât în ceea ce priveşte margelitul. Şi până la urmă care ar fi utilitatea blogului în cazul ăsta: dacă vrei doar un loc să-ţi expui pozele există Facebook, Pinterest şi încă vreo câteva zeci (mai populare); dacă vrei să-ţi vinzi chestiile, sunt iarăşi câteva zeci de platforme numai în România dedicate comerţului cu produse handmade. Aşa că ce rămâne? Un loc în care să-ţi verşi poveştile în speranţa că le citeşte cineva. Şi fără feedback, nici asta nu valoareaza prea mult. Şi sunt foarte puţine persoane care fac asta. Majoritatea trec pe-aici după o căutare rapidă pe Google. Ceea ce e ok, dar şi mai ok ar fi şi să se întoarcă pentru că le place ce-au găsit. 
Şi iată că mi-am găsit problema. Şi cum pentru orice problemă există o rezolvare, în cazul ăsta am chiar două: ori merg mai departe şi schimb ceva, ori închid prăvălia şi mă concentrez pe altele. Deşi nu prea îmi stă în caracter să renunţ. Toate au un sfârşit, desigur, dar blogul ăsta nu vreau să sfârşească părăsit cu anii şi nici nu e momentul să îl închid definitiv. Probabil îi voi da încetul cu încetul şi o altă direcţie. Mi-a comentat cineva la o postare recent că ar aprecia un tutorial. Şi mă gândesc serios la asta de ceva vreme. Sunt mii de tutoriale pe net, mii şi mii. Din păcate, nu toată lumea ştie rusă sau engleză, şi chiar ar fi de ajutor pentru multe fete (că în general ele se joacă cu mărgele) să afle câteva tehnici, măcar aşa de amuzament. Aşa că probabil o să încerc şi asta într-un moment mai liniştit şi mai liber al vieţii mele.
Şi până la urmă despre ce era vorba? Despre multe şi nimic de fapt, şi în principal despre mărgeluţe, multe multe mărgeluţe! Şi cum totul e mai mişto cu poze, vă arăt la ce-am mai lucrat în ultimele săptămâni, poate chiar o lună:

Primul este Azteca, are deja vreo lună şi ceva, o participare la un concurs pe formul Breslo (un onorabil loc 5) şi o stăpână:


Mai are multe agate colorate (piatra mare din centru şi cele două pătrate mov), nişte regalit (celelalte două pătrate verzi), sidef verde, mărgeluţe Toho aurii şi mov şi nişte piele întoarsă. Lanţul cu care se prinde acum e făcut cu nişte perlute de sticlă aurii în locul celor plate. Am avut surpriza neplăcută să iau perlele astea ovale (nu mai ştiu de unde) crezând că sunt de calitate blah blah blah. Clienta mi l-a dat înapoi pentru că între timp (fără să fie purtat) se luase culoarea de pe perlele de "sticlă". Aşa îi zice la plastic mai nou. Sticlă. Jenant, nu mi s-a mai întâmplat, dar şi clienta a fost înţelegătoare şi, mai mult, acum vrea brăţara şi cercei. Not bad...

Şi al doilea este provocarea lansată de mine către mine: bile de lemn îmbrăcate în mărgele. După zeeeeci de tutoriale şi vreo 5 încercări, mi-a ieşit. Prima bilă. Şi o venă pe frunte.



Ideea e suuuper simplă: ia fato nişte mărgele de 2mm şi îmbracă o mărgică de lemn! Betooon. Suuuper simplu! Mi-a luat n ore să îl fac. Nu ştiu, n-am contorizat, n-a mai contat. L-am făcut şi gata. Mărgelele folosite sunt Toho şi verdele ăla e şi mai minunat în realitate. Îmi vine să-mi cumpăr vre-un kil! Deşi probabil ar costa cât salariul meu pe o lună. Deci nu.
Pe lângă mărgeluţele de lemn şi Toho, am mai pus nişte semipreţioase cumpărate la grămadă şi majoritatea nu ştiu sigur ce-ar fi. Cred că am nişte carneol (protocaliu-rosu) şi jad galben. Cele albe sunt sigur semipreţioase, dar preferă anonimatul momentan. L.E.: piatra alba e howlit.  
Setul este unul din premiile oferite de subsemnata în cadrul concursului organizat de mine :D pe formul Breslo. Evoluţia din noi, cică. Mda... Chiar astăzi este ultima zi de înscrieri şi sincer fetele astea s-au descurcat admirabil. Sunt câteva înscrieri de...n-am cuvinte. Mintea umană e un lucru cu adevărat minunat!

Cred că e cazul să îi pun punct aici. În următoarea postare o să vă arăt şi celelalte două premii şi vă spun cum am reuşit să duc la capăt concursul. Eu sper că cu bine.

Hai, să fie primavarăăă!!!

2 comentarii:

  1. Daca ai sti cumva ce bine te inteleg... Acum cateva saptamani m-a apucat si pe mine salivatul la margelele astea de lemn imbracate. i bineinteles mi am zis ca nu pot fi foarte greu de realizat. Ce mare scofala sa imbraci o margica de lemn! Dupa o zi intreaga de mancat cu nervi tot ce am gasit prin casa si dupa ce mi am pierdut o mare parte din podoaba capilara deoarece de la nervi imi cade parul... am reusit si eu sa termin o jumate de margica corect.

    Te rog din suflet. Ai putea cumva sa ne impartasesti si noua secretul acoperirii acestor bile de lemn? Eu n am dezlegat inca misterul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Salutare si multumesc de vizita!

      Referitor la bilutele de lemn, eu am lucrat dupa tutorialul de aici:

      businka-lisa.livejournal.com/44488.html

      E in rusa, dar se intelege foarte usor din poze. Foarte important e insa cu cate margele incepi: la bilele cu diametru de 12-14 cred ca merge cu 4 margele, la diametru mai mare cu 5.
      In afara de multa rabdare, nu stiu ce alte sfaturi as mai avea... :)

      Spor la lucru si sa ma anunti cum merge!

      Ștergere