duminică, 7 aprilie 2013

O mica bizarerie...

Deja am ajuns să mă uit pe Facebook să văd unde am rămas cu postările, că nu mai ştiu ce şi în ce ordine am lucrat. Sunt totuşi hotărâtă să le menţionez pe toate aici şi parcă data trecută am zis că vă arăt un colier mai ciudăţel. Deşi eu nu-l consider în mod deosebit ciudat, dar aşa mi s-a zis. Se pare că nu mulţi îmi împărtăşesc pasiunea pentru macabru şi câteodată grotesc. Ştiu că până acum nu prea s-a văzut în lucrurile pe care le-am făcut, decât poate în alegerea culorilor. Prefer culorile mai închise, deşi în ultima vreme am făcut ceva eforturi serioase să mai trec peste şi să fac lucruri colorate. Şi zic eu că mi-a şi ieşit. Adică aproape tot ce-am făcut mai colorat s-a dat foarte repede şi a fost foarte bine primit şi pe Breslo, şi pe Facebook şi chiar în viaţa reală. Dar tot mi-am promis că o să fac nişte lucrări şi pentru sufleţelul meu, cu toate că sunt conştientă acum că nu o să se bată clienţii pe ele. Am învăţat asta the hard way chiar cu colierul pe care vi-l arăt azi. Şi asta e chiar vesel faţă de ce mai e pe la mine prin căpşor. 
Totul a pornit de la căutarea mea disperată de caboşoane "deosebite". Adică nu neapărat pietrele semipreţioase pe care le-am tot folosit şi o să le tot folosesc, cât ceva care să adauge ceva mai multă personalitate pieselor mele. Şi am căutat şi nu prea am găsit. Şi m-am gândit să încerc să mi le fac chiar eu. Şi iarăşi am căutat până am descoperit că pe fimo se pot imprima imagini. Hopa... trebuie încercat! Şi am încercat. Primul lucru la care m-am gândit: cranii, frate! Îmi place foarte mult ce fac unii oameni pe tema Dia de los muertos şi am ales de pe net două imagini care mi-au plăcut în mod deosebit şi le-am imprimat pe fimo. Şi mi-au ieşit, iei! Asta a fost undeva prin noiembrie. Le-am pus bine şi cu toată nerăbdarea mea de a face lucruri altfel, le-am aşteptat rândul şi inspiraţia. Care a venit odată cu un (bineînţeles) concurs. Tot pe Breslo. Cu tema etnică. Aşa că m-am pus pe treabă şi mi-a ieşit asta:


Care pe mine m-a încântat foarte tare, dar pe restul lumii nu la fel de mult. Trebuie să recunosc că la cât de încântată eram de el am fost puţin dezamăgită de feedback-ul slăbuţ pe care l-am primit, comparativ cu alte piese. Se pare că micul meu craniu cam sperie lumea... Nu ştiu de ce că toţi avem unul care nici măcar nu e aşa frumos decorat.:)


Oricum, eu tot am rămas încântată de el şi am şi reuşit să îl scot în lume. Cineva s-a uitat la gâtul meu cu o sprânceană ridicată şi a întrebat "Ăla e un craniu?! Ciudăţel..." Lucru care m-a amuzat teribil:) Îmi place să văd reacţii la bijuteriile mele indiferent de ce natură sunt.
În afară de craniu, colierul mai are mărgeluţe de sticlă Cehia faţetate şi rotunde şi multe mărgele Toho colorate. Am vrut să îl fac aşa colorat în stilul sărbătorii din care e inspirat pe de o parte şi pe de altă parte să mai atenuez din impactul pe care am bănuit că îl va avea craniul. Colierul e cusut pe fetru negru tare şi are spatele din piele întoarsă naturală neagră. Se prinde cu un lanţ gros negru şi pare mai mic la gât comparativ cu poza pe bust.

Cert e că voi mai face unul când voi avea mai mult timp, unul care va fi şi mai spre the dark side. Because they have cookies.:) Oricum, data viitoare ne întoarcem la normal cu bijuterii pentru doamne şi domnişoare drăguţe.:) Până atunci vă doresc o săptămână frumoasă în care să mai faceţi ceva şi pentru voi. Indiferent ce zice lumea.:)


0 comments:

Trimiteți un comentariu