luni, 27 mai 2013

Despre nimic

Întotdeauna am admirat oamenii care pot să vorbească foarte mult fără să spună practic nimic. Cred că şi asta e un talent, deşi nimeni nu recunoaşte. Adică să poţi vorbi o oră aproape neîntrerupt şi fără să transmiţi vreun mesaj sau să comunici ceva (!?) necesită multă inventivitate zic eu. Că nu e ca şi cum cui albastru motan poţi să zici orice îţi trece prin minte. Nu. Trebuie să fii coerent, să îţi poţi ţine audienţa captivată până la sfârşit că poate poate se prind unde vrei să mergi cu asta. Cam aşa mi se pare şi mie că scriu în ultima vreme pe blog, cu mult mai puţin talent decât ar fi nevoie, dar noroc că măcar scriu rar şi relativ scurt. Adică aş scrie eu despre multe şi, ca oricui, îmi place la nebunie să vorbesc despre mine, încă nu am curaj să-mi expun chiar aşa de tot sufletul şi puţina mea minte în faţa mării de necunoscuţi din spatele monitoarelor. Cu atât mai puţin cunoscuţilor care din complezenţă mă citesc (mulţumesc, apropo!). Adevărul e că nu e uşor să te expui în niciun fel, în mare parte din cauza fricii. E ca atunci când te duci la mare şi ţi-e ruşine să te dezbraci pe plajă că ţi se pare că toţi se uită la tine. Ţi-e teamă că nu o să le placă, că o să zică cineva "mamă, ce naşpa eşti!" sau mai rău. Că din păcate ăsta ne e felul şi puţini oameni nu deschid gura decât ca să zică ceva de bine (eu inclusiv). Ne place să criticăm şi să aruncăm cu pietre şi să ne credem puţin mai buni, mai deştepţi, mai talentaţi ca alţii. Adevărul e că încă mai avem loc cu toţii pe Pământul ăsta mic şi albastru şi suntem cu toţii purtători de diferite talente şi îndeletniciri, aşa că de ce să nu ne bucurăm de ce iese? Şi mie mi-ar plăcea să cred că sunt super-talentoasa, dar adevărul e că abia învăţ să merg... Şi alt adevăr mult mai important e că toţi putem să învăţăm un mers sau altul. Nimeni nu duce lipsă de creativitate şi trebuie doar să ai puţin curaj să treci de frica de care ziceam mai sus.
Fiecare bijuterie pe care o fac şi expun e pentru mine o încercare şi nu vă spun de câte ori verific pagina de Facebook să văd dacă îi place cuiva sau pagina de Breslo să văd câtă lume s-a uitat. O încercare de alt fel e şi colierul de mai jos, făcut pentru un concurs pe Breslo, desigur. Tema: Boemie sau mai exact spiritul boem manifestat în bijuterii, ţinute - evident toate făcute manual de mână. Spirite libere and such. Nu prea e aria mea de expertiză, mai ales că eu şi creierul meu stâng ne înţelegem foarte bine şi prefer lucrurile ordonate şi aşezate, după cum cred că se vede şi în bijuurile mele. Ideea e că am încercat totuşi şi mi-a ieşit asta:


Dantelă, piele, mărgeluţe şi năsturei. A, şi o panglică satinată neagră. 


Un pic altfel faţă de ce fac de obicei, dar în mod ciudat vine destul de bine pe gât. Că se poartă pe gât, ca un fel de choker. Cine l-a văzut pe viu a fost plăcut impresionat, mai mult decât m-aş fi aşteptat. Nu, nu se înghesuie lumea să cumpere (mai nimic), dar zic aşa... Îmi place când vă place, am mai zis. :)

Dacă vreţi mai multe poze sau detalii despre colierul meu Dantelaresc, intraţi pe Facebook sau pe Breslo şi găsiţi. 

Ca să nu rămân prea în urmă, vă arăt o pozica şi cu un set făcut la comandă, după inspiraţie Aztecă (colierul a fost apoi completat şi cu o brăţară şi nişte cercei): 


Are de toate, mânca-l-ar mama: un colier cu regalit albastru şi verde, turcoaz sintetic, mărgeluţe cu foiţă de argint, o brăţară cătuşă cu lapis lazuli şi regalit şi nu una, ci două! perechi de cerceluşi. :)
E o variaţie interesantă la Azteca şi îmi place cum mi-a ieşit combinaţia de culori. N-aş fi combinat niciodată verde şi turcoaz, dar uite că am reuşit mai degrabă din instinct decât din intenţie. Se mai trezeşte şi partea mea dreaptă de creier ocazional (aia responsabilă cu creativitatea). Oricum, e făcut la comandă şi nu se va mai repeta nicicând la fel. 

Aşa că, după ce mi-am vărsat inima pe-aci, vă aştept să spuneţi anonimi sau nu, ce v-ar plăcea să faceţi şi nu aveţi curaj. Cu curaj şi cuvintele voastre! :)

Să citim numai de bine!

joi, 9 mai 2013

Despre inspiratie si alte lucruri


Printre aceste alte lucruri am putea include şi pe bună mea prietenă, procrastinarea. În ultima vreme, este printre cele mai bune prietene ale mele de fapt. Cum deschid pagina de postare, cum găsesc ceva mai bun de făcut. Sau mai urgent, că eventual şi acel ceva a fost amânat până la limita suportabilului. Dacă nu e cazul atunci îl las şi pe ăla şi încep altceva. Foarte productiv. Ca să fie clar, această postare a fost începută cam acum trei săptămâni. Mă gândeam că e un fel de record, dar a mai stat blogul şi o lună fără mine. O postare compusă într-o lună n-am mai avut, deci este şi un record.
Despre ce ziceam că zic totusi? Despre inspiraţie, da. Care vine în tot felul de forme şi în ultima vreme destul de constant. De-aş avea şi timpul să-mi pun în aplicare toate ideile, aş fi chiar mulţumită. Din păcate, mi-am ales un hobby cam migălos şi până şi organismul meu are un număr limitat de nopţi nedormite pe care le poate duce. Dar cred că deja l-am cam educat. Un somn de 6 ore e ca un răsfăţ, iar în weekend mai recuperez şi fac chiar excese de 9 ore! Revenind la inspiraţie, am tot povestit de concursurile de pe Breslo de care cred că deja am devenit dependentă. De pe la sfârşitul anului trecut mă tot bătea gândul să particip la concursul Zodiacul Breslo: pentru fiecare zodie o perioadă de timp, anumite pietre şi restul inspiraţie. Prima dată am crezut că nu mai apuc să mă înscriu decât pentru zodia Peştilor, dar cum lucrurile s-au mai lungit, am reuşit să "prind" ultimele 3 zodii. Aşa că prima participare a fost la Capricorn, cu colierul de mai jos:




I-am zis Suflete Îngemănate. Inspiraţia mi-a venit gândindu-mă la 2 vechi şi bune prietene, surori gemene, a căror legătură m-a fascinat dintotdeauna. Nu mă înţelegeţi greşit, se certau ca orice surori, dar dincolo de asta devotamentul lor reciproc m-a marcat şi recunosc că nu prea am mai cunoscut fraţi care să împartă o asemenea legătură.
Deşi culoarea indicată pentru Capricorni este negru, eu am mers pe tema gemenelor mele până la capăt: nu le place negrul, aşa că am folosit culori de pământ, Capricornul fiind o zodie de pământ:



Forma colierului se doreşte o stilizare a unui căpşor de capră (ţap sau cum e jumătatea de sus a Capricornului), dar care se aşează frumos la gât:


Am mai pus o bucată de opal natural roz, comandat special pentru colier. Este o piatră nefinisată naturală, fără prea multe cosmetizări, dar nici nu prea are nevoie. E destul de diferită de opalul pe care îl ştim noi. Am mai pus câteva feliuţe de granat, onix, sticlă Cehia şi muuuulte mărgeluţe Toho.

Spre surprinderea mea şi în ciuda unei concurenţe serioase, am luat locul 2 la Capricorn! M-am emoţionat că o fetişcană de liceu şi m-am bucurat nespus. Acum urmează Vărsătorul, pe care sincer nu ştiu dacă reuşesc să îl fac până pe 15 mai (data limită), pentru că m-am axat foarte mult pe Peşti. Inspirată de soţul meu de data asta, m-am apucat de lucru la primul colier cu adevărat mare făcut până acum. Din păcate m-am mişcat încet şi cu hopuri, dar mai am puţin şi răzbesc. Am avut pretenţii mari de la el şi de la mine şi sper să nu mă dezamăgesc. 

Aşa că ne citim când ne-ntâlnim. Dar mai des pe Facebook, bineînţeles.